Pe-un răsărit indecis, dar viu.
Cocorul a tras lângă mine-n pat
O meduză pocăită cu care a trebuit
Toată ziua să trăiesc!
Toată ziua am vrut să trăiesc cu senzaţia
Şi gustul unei relocări de vis
Apropiată de cel al zăpezii murdare.
Dar oglinzile revarsă deja amurguri.
Închinat la podeaua navigabilă, miezul nopţii stă în ciocolată.
Am ochi albaştri ca apa din closet
Iar tu-mi zâmbeşti dimineţi autocolante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu