Inundat

Ploaia asta măruntă și surdă
Se comprtă ca un bătrân de 72 de ani.
Face totul lent și zgomotos
Parcă ar fi singur pe pământ.
Azi am deschis din nou ușa aceea,
Doar ca să văd că toate-s la fel,
Ba chiar mai meschine și mai chinuite
Decât le-am lăsat după acel apus.
Nori răgușiți au încercat să-mi spună
Că toate câmpiile sunt deja inundate
De toate vorbele astea goale
Și de fiecare apăsat de tastă.
Poate plopii sunt doar niște machete din carton
Și nu-s buni decât ca lemn de foc.
Foarte probabil.

Wishing

I wish I was a mighty vampire and spend all my nights
Staring at your quiet sleep, me and this brown rain.
I wish I was a long old river and wash away your past
And take us on a journey through those sad, sad moments.
I wish I was your secret wish and be reborn every year
Coming back as this deep yellow candle, burning fiercely.
I wish I was. But I'm not.

Balanță

Am o pagină goală. Nu o să-ți vină să crezi, dar e chiar albă. Da, o știu pe aceea îmbibată în cerneală neagră și smoală. Cum aș putea s-o uit? Mă regăsesc în fața ei, după interminabile zile și nopți,  în care nu îndrăznesc să o ating. În planul secund văd, cumva bluruit, o stângace animație și o succesiune de hârtii mototolite, ce sunt începute, mâzgălite, adnotate, rupte, împăturite, îndreptate să pară ca noi și apoi aruncate sau arse. Mă simt ca jucătorul de hold'em ce are pereche de ași, dar până la urmă va pierde în fața a trei bucăți de doiari, la river. Știu e stupid să dau fold cu așa cărți. Și nu-s doar cărți de joc. Sunt cărțile mele. Și normal că nu joc juvete cinci, deși adesea văd alți trei de cinci la showdown. E greu. Am toți banii în jocul ăsta, iar bilet la un alt turneu, nu cred că mi se va mai oferi.

Cândva, mi-a fost dăruită o mașină de scris. M-am bucurat sincer, pentru că știau cât de mult îmi doresc una. Și atât de mult am apreciat-o și folosit-o, că am uitat ce s-a întâmplat cu ea. Ori e lăsată la ultima chirie unde nu am mai putut plăti, ori am vândut-o. Trăiri stupide și gri, nescrise, netipărite. Hârtii albe nepătate, salvate de infernul ignoranței și al mediocrității.

De fapt e simplu. Am două categorii de cărți. Una, cu pagini negre, înțesate cu povestiri la foc și alcool, scrijelite cu multă aroganță, plină cu trăiri viermănoase și meschine, publicată în ediție princeps, citită și fumată de orice muritor ce încă trăiește. A doua, cu pagini albe, nepublicată, de sertar, în care toate trăirile sunt sincere, demne și asumate, în care sunt acea persoană responsabilă, pe care o laud și cu care sunt mândru să trăiesc, un bestseller de basm, ce mai.

Ce-i fain că toate cărțile mele, sunt măcar aranjate echilibrat în această tristă bibliotecă. O compoziție inspirată pentru niște volume bune de focul iadului. O tulburare obsesiv-compulsivă pe niște rafturi goale. Tragic, este poate faptul, că nu-s nici scriitor, nici cititor, darămite inventator sau făuritor. Sunt doar o felie din timpul ăsta pierdut.

Ninge iar

Ninge-mi te rog acest răsărit de zâmbet,
Dă-l, dacă poți, cu puțin praf de uitare,
Nu-mi da te implor cu mâna prin păr,
Doar știi, că dormitul aduce și oboseală.

Stai să verific lista de greșeli
Poate asta de-acum e nouă.
Stai nu agăța înc-al tău braț
De de gâtul plopului otrăvitor.

A, nu uita, urzicile ce se holbează, nu-s decât sincere.

Vărsător

Sunt un bol de tăiței cu nucă,
Am textură fină de creier.
Sunt un covor persan bej,
Mă las călcat la intrare.

Sunt semigol pe dinăuntru,
Ca paharele de vin puse înapoi în sticlă.
Sunt o clătită fără formă,
De pe care curge mult sirop de arțar.

Sunt vara de care nu-ți amintești,
Sunt o egretă bordo de patru ani,
Sunt o noapte-nmuiată-n admirație,
Sunt perplex.

Bureți rotunzi de cenușă

Cred că ai dreptate când spui

Că lăcustele cu frunze la subțiori

Sunt trufașe,

Dar pân la vară norii ăștia de cenușă

Vom fi noi.

Cred că am înteles că cei doi nuci

Plantați de tine ca la loto

Sunt aleatori,

Doar că le-o fi numa bine

La cât plouă.

Dă-mi te rog umbrela s-o snopesc pe Mary Poppins.

Ziua de după luni

Sătul de lepădat, de tasta F1, de teatru de păpuși absurde, de creta umedă ce se vede doar la pauză, de planul B pe care doar tu l-ai știut, de prietenii cu dividend, de țigări ce nu le fumez de obicei, de dezrădăcinări, de graba de a trăi, de căutări cu milioane de rezultate în 0,00015 secunde, de infinite like-uri la like-uri, de setea de a-mi arăta că ești mai isteț mai înstărit sau mai inimos, de nevoia continuă de a epata, de goluri, de preaplinuri, de a mea ignoranță ori prostie, îți admir privirile moi de marți ca pe un ceai de maci tineri.