Ca o pisică grasă şi leneşă.
Îmi fac un fes din liniştea asta
Şi-l port pe dos
Poate-mi schimbă vremea.
De fapt nu mai aştept nimic
Doar raclă ieftină
De îngropat neputinţe.
Inutil se scurge timpul
În pahare cafenii, ciobite.
Îl las la uşă să aştepte
De mai bine de o lună
Pe acest alter ego speriat şi meschin
Cu musteţe galbene ca focul.
O lună am să-l mai las
Poate se umple de toamnă şi de tine
Mie am să-mi curm suferinţa
Şi lui îi cedez şansa
De a începe ce eu
N-am pornit niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu