Probabil olic.
Ei,... am pus olicul vişiniu pe plita încinsă, dar în loc
De cele doisprezece plicuri de romaniţă
Aruncai trei de busuiocul cerbilor
Şi în mod egal, ceai verde.
M-am ferit la final de aburi,
Ca de fumul de ţigară, ce mă deranjează doar când mănânc.
De fiecare dată când pun zahăr în ceai,
Deşi cafeaua o beau fără, mă gândesc la cantităţi.
Îmi amintesc remarca "cum să pui zahăr în ceai"
Şi tacticos socotesc cele trei-patru linguriţe la cană.
În seara asta de ceai mă simt ca şi cum aş fi
Înşelat ceaiul de muşeţel.
Dar nu. Sunt multe ceaiuri bune. Fiecare cu povestea lui.
Cel de acum îmi aminteşte de rom strecurat pe furiş.
Şi de faptul că tot timpul fac prea mult ceai...
În sfârşit.
Serile liniştite de ceai îmi sunt cumva noi,
Îmi fac poftă de scris.
Aşa că închid.
Îmi voi bea pofticios, noul ceai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu