26 octombrie 2010

Eliptic

De când te-am lăsat aseară
Cu carnea pe toate oasele
Şi priviri zâmbitoare
Înfipte în fiecare centimetru
De piele dumnezeiască,
Am alergat.

Dar nu cu picioarele mele
Din lut subcarpatic
Sau cu maşina timpului
Din ambalaj de cereale.
Pe grifon din zodia câinelui
Cu un ochi albastru
Şi unul din coniac
Coadă ca o coroană de plop
Şi trunchi blănos ca marea.
Am respirat apa minerală
De sub canalul mânecii
De vreo patru ori.
Sau atât îmi aduc aminte...
Am băut toate concertele duioase
În care cântăreaţa ne plângea
Am multiplicat parcul părăsit
Cu treizeci şi şapte
După care i-am retrasat aleile.
Ne-am aşezat gâfâind
Pe iarba blondă
Din faţa acelei întâlniri
Şi am inspirat două cafele divine.

Dar cutia de plastic
Îmi trage picioare în cap.
Te văd ca şi aseară
Cu carnea pe toate oasele
Şi priviri zâmbitoare
Înfipte în fiecare centimetru
De piele dumnezeiască...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu