Am un dor de praf de mică
Și-mi trec fire de telegraf
prin uitare.
Ascult dansuri de lumini
Și țin funingine în lacrimi.
Îmi amintesc foarte clar
Firul discuției.
Era destul de înnodat,
Iar capătul, ca o liniștită
După-amiază de jazz.
Mi te inchipui perfectă
Cu mici codițe răsucite
După ochii cerului
Ca privirea din acea seară...
Învîrt țigări după fiecare
cuvînt
Și stau într-o ureche de
argint
Unde ți-ascult simfonia
Din fiecare dezlipit de
buze.
De mi-ai rămîne aproape de
pleoape
În nopți mortuare
N-aș mai fi nevoit ca în
Toate diminețile să reînviu
Sau să-mi caut pe ascuns
Nemurirea.