Scenografie la cap

Mi-am umplut canistra de dorinţe şi de ofuri
Să plec la drum cu un cap limpede.

Am stat la braţ cu roşii pescăruşi
Ne-am spus şi vrute şi nespuse
Ne-am ascultat cu dat din cap
Şi ne-am suflat din vînt în gînd.

Pînă fix în mijlocul discuţiei
Cînd dunărea cea de piatră
Mi-a arătat că partea stîngă
Nu înseamnă doar babord.

Şi n-am văzut arhangheli încruntaţi
Sau picături de-nţelepciune,
Ci doar dulce-amăruie budincă
Din prostie, aroganţă şi mister.

Reîntors umil iar între ziduri
Am primit o farfurie plină
De lentile fel şi chip
Din care se presupune
S-aleg reţeta pentru mîine.

Şi dacă nu sunt căutat
Dar viaţa sună după mine
Am rame multe de-ncercat
În care vreau să fiu cu tine.

Sunt nu sunt

Nu-s destul de blond sau matinal
Ca soarele să-şi culce razele în cuibul meu.
Nu-s atît de ager sau constant
Ca vîntul să-mi adoarmă-n goana serii.
Nu-s atît de moale sau gustos
Ca mierea să-mi aţipească pe buze cînd îţi rostesc numele.

Sunt îndeajuns de chipeş şi de îndrăzneţ
Ca munţii să-mi învie-n priviri
Sunt potrivit de tînăr şi de viu
Ca ploaia să-mi trezească amintirile.
Sunt suficient de arogant şi de mediocru
Ca norii să mi se ridice atunci cînd te văd.

Catapultă

Cele nouă sute de motive de supărare
De azi dimineaţă
Sunt acum soare topit în pahare de alun.

Cele nouă sute de motive de uimire
Ale dansului nocturn
Sunt azi repere banale cu mişcări unduite.

Cele nouă sute de motive laitmotive
Ale basmului nerostit
Sunt aici fără noimă, conţinut ori farmec.

Cele nouă sute de motive de bucurie
Din zîmbetul tău
Sunt menite să-mi şoptească în fiece seară.

Mimă I

Nasturii din cîntec falsează trăiri
Dulci mînere roz îneacă săptămîna.
Îmi aştept rîndul la suferinţă
În cutii de chibrituri şi şofran.
Mă găsesc dimineţi cercetaşe
Cu mîna la ochi ascultînd
Drum & bass în surdină.
Sorbim din cafele minerale
Cu lungi ţigări din marmură roşie.
Strîng pe furiş mortarul
Şi cărămizile din albastru ceruliu
Să ridic zid inutil pentru murit
Ce ne va despărţi apropierea.
Mă lipesc ca musca de acadeaua
Din mîna ce atîrnă pe fereastră.
Acum doar săruturile apăsate
Se ţin de mînă şi-şi zîmbesc
Prosteşte ca la începutul
Călătoriei din final.
Iar fructul pasiunii
Nu-i decît biet mim cu mîneci scurte.

La baie

Sar în cap
Cap mentolat
Mentă şi bule
Acid mi-e totul
Totul îmi bate
Bate din inimă
Inimă albastră şi verde
Tiurchiză mi-e ziua
Ziua de păstrăv
Păstrăvii morţi la cascadă.

Culorile de mîine

M-ai făcut să mă simt muzeu al satului.
Ca o căpiţă de plînsete reuşite,
M-am îmbrăcat în haine de cîmpie
Cu clampe libere în piept.
Mă caţăr pe tort de iluzii cu fructe
Ca să cobor felii de viaţă fără frişcă.
Alerg cu clopoţi mari la gît
Să mă găsească negreşit emoţia.
Sunt vînt de seară şi miez de lună plină
Răsar în patru labe ca un sîmbure.

Întîmplat

Îmi respiră braţele
Fiece surîs regăsit.
Mocnit îmi ard tălpile
Împreună cu tot ce oftezi.

Aseară mi-ai dat o piersică
O ţin în buzunarul de la piept.
Poate doar zece zile, zece luni
De ce nu, chiar zece ani?

Dau foc la podul dintre noi
Dar numai după ce mă ştiu trecut.
Strănut traseul îngropat
Ca un păstrăv oceanic.

Balansoar

După lungi discuţii cu mîneci scurte

A rămas doar acel mic strop pe bărbie

De la ultima strigare inutilă

Ce-şi tîrăşte acum ecoul în pribegie.

Mi-am pus la spălat tricoul străduinţei,

Era prea pătat de lipsa urechilor.

Observ din nou satisfacţia lucrului bine făcut...

O torn fierbinte în borcanul uitat

Ce-o leg straşnic la gură

Cu două rînduri de nepotriviri.

Adun iarăşi buchete de neîmpliniri şi regrete

Într-un sincer şi prezent ridicat de umeri.

Respect urcuşul pe muntele simplu

Unde eu nu-s de găsit şi pace.

Prepar acum băuturi aromatice

Din captura de priviri înţelese.

Le beau a nu ştiu cîta oară

Ca pe-un elixir al neputinţei

Din acelaşi pahar scăpat din incendiul

Propriei asumări de cu seară.

Ridic cap voios, plin de reproşuri

Şi privesc cu jind cum celălalt eu

N-a ameţit niciodată dimineaţa

În acest balansoar ipocrit şi mediocru...

Verde crud

Se întâmplă că soarele-i plămădit din nori,

Iar luna cea perfidă ascunde povestea zilei.

Frunza tânără îşi schimbă stăpânul

Cu un sclav dependent de clorofilă.

Azi mă simt verde şi nemilos

Şi-mi pun coif din nasturi peste ore.

Cărţile-mi vorbesc curat şi veşnic

Despre cum voi fi şi-am fost.

Verde crud şi întâmplat, se vrea

Răsăritul dintre noi.

Strigă-ţi cocorii de cerneală tiurchiz

Să nască pui cu cioc diamantat.

Degeaba-mi stau tigări în colţul gurii

Căci fumul primei tinereţi

Doarme încolţit în plămînii

Celuilalt eu, nefumător...