4 aprilie 2013

Poziție

Atârn cu degetele încleștate ca o statuie 2D,
De serile dulci cu ceai și subiecte ușoare.
De glezne îmi stă agățat un balot de uitare, e mort.
De sârmele lui stă prinsă nepăsarea ta, doarme.
Abia dacă se mai poate ține de ea, speranța,
Sub formă de masă de călcat electronică.
Are până și butoane de Like și Share.
De genunchii speranței stau eu încolăcit
Și nu-i dau drumul, nici mort.
Stăm așa cu toții deasupra unei mări agitate,
Unde rechinii sunt bancuri de pești inofensivi.
Știi să înoți?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu