Fără să realizez că-i conştient de mine
Şi-am început de pe-o sprânceană
Să mă tot uit adânc înăuntru.
Dar mi-am văzut urechi de lemn
Şi ochi ca două bile
Şi multe gânduri ce le vreau
Ce nu sunt despre mine.
I-am zis din gura linie
Ce se vedea ondulată în fântâna din frunte,
Că tare ciudat e să-i văd interiorul
Atunci când încă nu ştiu mare lucru,
Despre muşchi, pietre sau cascadă.
Mi-a mormăit ceva în limba nopţii
Şi dintr-o dată totul
S-a făcut alb-negru ca-n visul tău.
Apoi am coborât nedumerit poteca
Plină de aş vrea, doresc, aspir
Ce mă ducea-napoi la fraza,
În care mi-aminteai că înainte
De a-ţi răspunde atât de violent că nu,
Să mă întorc cu calm pe munte,
Poate văd printre muşchi, pietre, cascadă
Apropierea dintre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu