Sens

Cine ar fi crezut că voi găsi răspunsul
La nopţi nedormite, dimineţi pline de ură
Ani de nepăsare ori competiţii fără sens
În această carte blestemată?

Toate pădurile, părăsitele câmpii,
Fântânile fără fund sau apă,
Nisipurile verilor de piatră,
Curcubelele roşii inutile,
Zeiţele imaginare sau nu,
Toate m-au recompus
În dulcele măslin de azi.

Şi mă ţin de mână tandru
Cu o crizantemă albă.
Doar marea ne mai priveşte...

În sfârşit căldură

Într-un nesperat sfârşit de decembrie

au înflorit plopii interminabilei speranţe
Iar dulci petale aurii au sărutat uimite, mute
salcâmul verde.
Atârnă zâmbete de fiecare frunză
ce tresară-n gări pierdute.
Iar lăstaru-i unul singur şi respiră
doar iubire.
Plopii se-nalţă curajoşi peste masa
din bucătărie
Şi-şi beau stropiţi de ploaia încântării
Mai multe ceşti de cafea pline de ruj...