Păsuri de vară... (1996)

În patru ore m-am ascuns,

să văd

Cum torci la asfinţit

iubito...

N-am reuşit pe geam să te sărut

aseară,

Dar mâna-mi las în jos acum

să mor!

De mint degeaba pentru tine,

-n vară

Îmi pare rău şi nu mi-e bine

-acasă...

Căci veri întregi s-au stins

pe tâmpla ta,

Fără ca tu să vezi pierdute

clipe...

Trei ceasuri am murit la rând,

să beau

Din al tău zâmbet miere dulce

de salcâm...

Atunci tu mi-ai iubit o mână

ce ardea,

Şi mi-ai sorbit întreg paharul

de nisip...

Tâmpit am fost că nu te-am tras

aseară

Căci veri întregi s-au stins pe

tâmpla ta...

De-atunci te văd pe tine şi

prin tine,

Şi n-am paharul de nisip cu mine

căci îl băuşi, ... iubito!!!

Iubito, fată fără pas... (22 august 1996)

Şi lemnul braţelor mi-i ud,

De-atâtea nopţi cu lună.

Şi viaţa doarme în pahare

Pe lângă-acele turnuri verzi,

cu flori de mac pe buze...

Ce mare am crescut aseară,

Când toţi priveau ruşinea.

Şi-aveam şi cerul pus pe piept

... dar nu de tot,... ca tine.

Şi am auzit cum râsul tău,

În mii de cioburi scrie...

Cum viaţa doarme în pahare,

Cum tu te miri iar fără pas

... de lemnul meu, ... iubito!!!

La furat

Arunc fular cutezător

Mi-l prinde neputinţa

Să-şi înfăşoare galben mut

Dorinţa de-a fura.

Străbat alee desfundată

De vrăbii subterane

Miros salcâmii fără coajă

A dor însuşit.

Veneai călare pe mister

Cu mâna fluturândă

Şi-aveai sub tine calul fiert

Furat de-o săptămână.

Respiră-mi aerul mirat

Ce roş coboară-n sân

Înjunghie pumnal de cretă

În hoţii de priviri.

Mult instantaneu

Ieri am văzut vii curcubele atârnate de gât,

Stele roşii sincere curgătoare,

Isterii de moment topite-n râset de copil

Şi brumă de august la conservă.

Azi am gustat primăvară uscată la soare,

Cu un strop de lămâie,

Picurată neatent peste discuţii elaborate

Şi priviri lipite de retină.

Mâine trasez repere amovibile de neamţ,

Cu actriţa mută să mă bântuie,

Şalău de ape tulburi să le limpezesc

Şi-nchid cutia să-mi resune.

Mult aşteptată aşezare

Mult dorită generaţie

Staţi pe curul vostru să gândesc.

Sunt

Mă doare fiecare căzătură de măr,

Mă undui la fiecare pâlpâit de

lumânare,

Mă doare-n cot de septembrie,

Sunt eu şi se simte.

Am oare puterea de a face o sticlă

Din fiecare bob de nisip petrecut

împreună,

Prin care să mă vezi gol,

Aşa cum sunt eu, perfect?

Sunt aluminiu,

Sunt pulbere,

Sunt alergie,

Dar măcar sunt...

Astăzi

Ţi-am văzut salcie încurcată

Şi m-am mai calmat la gândul

Că nu-i cer fără nori

Să-mi cânte ploi neplânse iară.

Tot astăzi,

Am respirat nisipul împreună.

Tu pe fundul mării,

Eu cu prietenii, mâncând rădăcini.

A luat sfârşit astăzi,

Mai nesigur ca mâine,

Mai final ca ieri

Şi mai roditor ca orice viitor.

Să nu te aflu mi-e totuna,

Totuna mi-e să-ţi aflu vara.

Să nu-mi trimiţi săgeţi pentru arc electric,

Căci am făcut ţintă din floarea soarelui.

Şi oricum pisicile cad totdeauna în picioare.

De-ai fi

De-ai fi

Coroana de maci nemuritori

Tot nu ţi-aş vedea buza de jos

De-ai fi

Sul de lalele de octombrie

Tot vei găsi somn în dorinţă.

Aşa că rămâi cu limba plânsă până naşti

Doi prunci din creta şi din cipru, eventual

până miercuri...

Când eu fi-voi mort.

Te

Te ascult,

Mut, ca un gândac pe urzică

Te privesc,

Pieziş, ca pe-un puf de piersică

Te miros,

Absent, de parcă arzi

Te admir,

La poale, de frică să nu cazi.

Munte cu păduri din lână, unde ascunzi trandafirul galben?

Odă neîntâmplatului

Aştept neîntâmplatul.

Am făcut o plasă din firul discuţiei

Şi-adun nori pentru a-mi completa colecţia de furtuni.

Detest răzbunarea.

Rădăcină otrăvitoare al cărei ceai mă dezgustă.

O pereche ieftină de ochelari pentru eclipsă de suflet...

Calculez infinitul.

Şi nu are o virgulă, ci chiar două,

Iar cu prima îmi voi scoate din ochi praful anilor trecuţi.

Ascult iubirea.

La o pereche de căşti cu firul întrerupt.

Noroc cu radioul ce-mi urlă neîncetat mesajul de pe locul întâi.

Click-ui viitorul.

Îmi ies munţii din fântâni fumând.

Îngrop regrete fără vlagă în fundaţia propriei statui.

Pierd nopţile.

Niciodată n-am avut o memorie prea bună,

Dar măcar am noroc şi găsesc multe zile, chiar fascinante.

Cunosc umilinţa.

Propriile alegeri mi-au făcut cunoştinţă cu ea.

Ne întâlnim des în ultima vreme şi parcă ne ştim dinainte...