21 iulie 2010

Întîmplat

Îmi respiră braţele
Fiece surîs regăsit.
Mocnit îmi ard tălpile
Împreună cu tot ce oftezi.

Aseară mi-ai dat o piersică
O ţin în buzunarul de la piept.
Poate doar zece zile, zece luni
De ce nu, chiar zece ani?

Dau foc la podul dintre noi
Dar numai după ce mă ştiu trecut.
Strănut traseul îngropat
Ca un păstrăv oceanic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu