O nouă zi

Pe vârfuri, cu acelaşi fad pahar în mână

Ţin căuş din întâmplări transparente

Să nu mă orbească prezentul de azi

Şi poate mă vei apăra de mine.

Nu mai târziu de ieri ţi-am gustat

Nisipul din aur alb din privire.

Seamănă a conştiinţă bine udată

Şi preţuiesc,

Precum frunza trilobată iubeşte

Picătura de soare de pe umăr.

Mergem acum sincer

De-o singură mână

Să facem bagaje neîmpăturite

Pentru un mâine plin de întâmplat.

S-a anunţat vreme bună!

A venit vremea

Pentru dureri de cap întârziate,

Pentru animale fantastice,

Pentru legume din grădina ursului,

Pentru noi să visăm.

Se scurg în şiroaie otrăvitoare

Ode prinse frumos în snopuri

Şi miros netrebnic

A veri niciodată întâmplate.

A venit din nou vremea

Pentru voci cristaline să zgârie

Pentru mâini cunoscute să nu îmbrăţişeze

Pentru zâmbete arse de vii

Pentru mine să-mi beau singur veninul.

Mireasmă

Tub de râsete pleşuve

Suflă gândul peste umăr

Şi aprinde braţ de dunăre

Peste pelican cu dinţi.

Coş de rufe afumate

Mergi cu barcă fără vâsle

Pân' la trunchiul verde

Să miroşi apus de frunze.

Mic şoarece vorbitor

Şopteşte pe-ntuneric

Secretul ierbii cosite

Pân' la răsăritul dorinţei.

N-a mai rămas decât uimirea

Scoicilor de la palat

Ce învelite-n usturoi

Joacă ţintar cu o singură perlă.

După-amiază

Şi raportat la era senilistă, e furie.

Stau cu mii de cabluri înfăşurat

Şi-mi ţin respiraţia în mâna stângă.

Cu cea dreaptă fac un căuş de umbră

Transparentă,

Şi-ncerc să văd tocmai peste

Această pădure de stâlpi

Unde singur m-am cocoţat.

Şi ca o figură cunoscută,

Pe care nu ştii de unde să o iei,

Se vede la o distanţă de două nepotriviri,

Un luciu ce seamănă cu al mării negre.

Continui să defrişez,

Şi are caracter de pădure protejată.

Ştiu că va fi câmpie de maci

Şi voi alerga desculţ până la apă.

Fă ce vrei

Dăruieşte-mi o zi, în care să fac cozi de lopată

Cu ele-mi voi scoate nisipul din ochi.

Dăruieşte-mi o noapte, în care să lipesc stele

De cerul gurii, pentru vorbe senine.

Răpeşte-mi uimirea-n această dimineaţă

Să fiu ursuz ca pisica polară.

Răpeşte-mi câte puţin din aroganţă

Să fiu umil ca un inel cu valoare sentimentală.

Sau mai bine lasă-mă-n pace, căci de război nu-s pregătit.

Furiş

Mă ridic din fân cu multe semne de-ntrebare-n păr.

Cui-am dat aseară cheia să o bea până la fund?

Mi-aduc aminte cifrul, era o combinaţie de aer,

Zile de naştere, vârf de frunze şi apus în vamă.

Dar făr de cheie voi intra pe geam ca luna

Să-ţi sorb din frumuseţi şi zâmbet, doar până

-N zori, când stele roşii diluate

Sbura-vor sincer ca nisipul din pahare.

Adorm pe furiş cu bluze turquois în mână,

Intuiesc mici probleme la instalaţia de curcubele,

În timp ce poimâine mă bate pe umăr astăzi

Să mă-ntrebe de mi-aduc aminte uimirea de ieri.

Normal că te trezeşti cu un arici pe limbă,

Înfipt-i foarfecul în aripă.

Domneşte bunul gust în cortul neputinţei...

Pe lângă premoniţie

Din a ta pasiune mă aprind uşor ca un fulg,

Mă simt sufocat cu o pungă de nesiguranţe

Şi vreau să alerg până-n groapa

În care am marea mea şi mor.

Aşa cufundat, pustiu şi sălbatic ca o pădure să devin secular.

Balustradă

Nerăbdarea-i făcută din hârtie creponată

Şi poţi înveli în ea o întreagă discuţie.

Albastrul cerului mă strânge de gât

Şi-mi dă drumul atunci când plouă.

Am mereu gust de metal când scrii

Din cauza foarfecului ce-mi ia glasul.

Este întotdeuna nouă şi un sfert

Pentru că nu vreau să întorc ceasul.

Dă-mi o aripă de-a ta să mor în spirală spre stânga.