Oare

Oare copiii din lut căprui ce stăteau toată noaptea şi se frămîntau rămîn toată viaţa copii din lut?
Oare cîmpul de floarea soarelui de la marginea raiului a îmbătrînit la fel de frumos ca marea?
Întrebări de doi lei ce nu frămîntă pe nimeni atîta timp cît nopţile de marţi rămîn la fel de tinere.
Oare de ce?

Opt culcat

Mic colac împleticit
Stă cu gându-ncolăcit
Şi priveşte încurcat
Mucenic pe negru mat.

Circular

În noaptea cu smoala-ntărită am întors ghiveciul din aur de patru carate. Încrezător am sădit migdalul din mine şi am sperat la găleţi cu apă de ploaie, să-mi spele tinereţea arsă pe rug. Cu cele doisprezece degete la o mână am fixat un perete plin de glet, iar cu celelalte doisprezece mi-am făcut cruce invers. Cruci peste cruci mi-au zdrobit picioare de lut, şi o mie opt sute cincizeci de cutii mi-au arătat întunericul din mine. Îngheţat am împletit de atunci coroane din flori de regret, ca în curând să le depun pe mormântul aroganţei. Am deprins o rutină în a mă opri în fiecare zi la propriul monument al prostiei.