Mă simt ca fiind deopotrivă
La propria operaţie pe creier
În mult-aşteptatul iad personal
Sau în mijlocul unei câmpii de muşeţel.
Şi totul se întâmplă acum,
Beau calm şi atent din ceaiul dulce
În timp ce neîncetat mi-aş omorî nopţile
Aş da foc tuturor distanţelor
Şi te-aş iubi ca-ntr-o ultimă-ncleştare.
Dar nu, astăzi nu pot trăi decât o singură zi.
Totul e făcut să aibă sens intermitent
Şi-mi privesc mâinile dureroase
Ce repetă obsesiv arpegiul ultimei săptămâni,
La acelaşi violoncel, născut să devină fumător...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu