Deşi sunt în lumină păşesc cu o anume teamă. Frica de mâine e cea care mă paralizează astăzi. Ce apreciez cel mai tare este faptul că am contur. Şi asta mă ajută enorm. Pot simţi şi am conştienţă, datorită ţie.
Sunt mult schimbat, dar nu neapărat în rău. Mă regăsesc mai înţelegător. M-ai învăţat răbdarea. Cinci-şase ani e doar fundaţia. Da, într-adevăr e vorba de apropiere nu de înstrăinare.
Ce s-a petrecut cât n-am mai scris? O viaţă. Prieteni care te iubesc cu adevărat, care te înţeleg, iar ceilalţi doar cu numele. Sentimente noi, frumoase. Speranţă. Apropiere. Căldură. Noi sensuri dat unor concepte vicioase. N-am mai citit, dar recuperez. N-am mai cântat, dar poate pun deoparte. Am avansat încet, puţin mai matur.
Mă scap de vicii vechi, încerc altele noi, mai potrivite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu