N-am surzit. M-am fericit. Chiar dacă pentru numai câteva clipe. Mi-a prins bine. N-am mai îmbrăcat demult hainele astea. Apropiere. Râsete. Multe râsete şi nici o grijă. A meritat.
Cum era şi normal m-am gândit tot timpul. Nu mă lasă. Mă simt vinovat. Într-o oarecare măsură este nedrept. Le-am ascultat tot drumul. Florence a vorbit mai mult. Ca de obicei.
Ajuns acasă m-am simţit şi mai vinovat. Asta până să realizez că nu-s atât de inteligent. Exact de la cine nu mă aşteptam. Şi are dreptate. Aşteptările sunt cu totul altele. Mereu.
Astăzi nu sunt un plop. Sunt băgrin cu aşteptări de plută. Îmi lipsesc vreo zece centimetri să văd peste deal. Aştept marea alunecare de teren. Sunt convins că dincolo este lacul.
Vom vedea. Cu alţi ochi. Cu alte frunze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu