14-15-16 iulie 2009. 37 de ore pe care n-am să le uit toată viaţa. Mi-au dovedit că trăiesc şi că lucruri frumoase încă se mai pot întâmpla, dar şi unul dintre cele mai urâte coşmaruri se pot naşte.
Întruchipate în aceeaşi persoană, au (re)luat contact cu mine trei personaje în acelaşi timp L, D şi A. Nu reţin însă care m-a fascinat mai tare. Nici n-am apucat. Am trăit în schimb cea mai intensă experienţă din viaţa mea de până acum. O rafinată băutură cu miere şi otravă. Mângâiere cu lovituri de cuţit. Am întâlnit cele mai diverse trăiri adunate la un loc în atât de puţine ore: încântare, fascinaţie, admiraţie, uimire, bucurie, teamă, bănuială, ură, violenţă, disperare, dor, împăcare, dor, naivitate, indiferenţă, frică, înţelegere, dor şi iar dor.
Acum sunt în iad. Aştept să ies.
Nu depinde de mine, din păcate... Noroc cu M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu