Adormită (2005)

Mi-e mâna ce am trecut-o prin numele tău,... parcă aseară.
Şi ochii limpezi ce mi-au spus de toamnă
Mi-arat acum interior de măr, dar eu văd numai coaja...

Mi-e mintea uneori, şi am în faţă lanul, dar nu văd
Peste macii-albaştrii-n care stăm,
Căci sunt orbit de scări-de-bine pentru noi, pe care-alunec.

-mi pare luna ce ţine-n mâna dreaptă sticla, ca să toarne
-Acum zăpezi gălbui de amnezie potrivită,
Peste noaptea în care trebuia să dansez viitorul, nu exprimarea.

Ar fi şi acum, carnea răzvrătită cu care am venit să luminez,
Dacă nu ţi-aş fi văzut buza de jos,
Cum tremură timidă peste frunzele prospăt uscate ale aripilor…

Eşti TU acum, înconjurată de lalele din hârtie roşie.
Şi stai rezemată de căruciorul unui vis,
Ninsă de florile unui vişin de ceară ce se topeşte pentru unul real…