Sau că batistele prinse de lumânări
Nu-s pentru şters uimiri.
Cum puteam să ştiu că ai împlinit sau nu vârsta,
La care stelele roşii sincere
Apun, cad sau mor.
Păstrez fular ţesut din zâmbete
La gâtul scurt, ce n-a rostit
Cu voce de pescăruş gri,
Răsăritul.
Păstrez obraz curat ca lacrima,
Pentru murdăria ce va fi
Plânsă de ploi albe,
Imaginare.
Niciodată n-am să ştiu ce culoare are bănuţul din batistă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu