anunţat din depărtare, vântul zburdă printre plete
roiuri albe de lumină se adună peste frunţi
iată, este noapte, vine luna plină
adânc, încet pătrund în tine şi las visul să mă-nchine
o, noapte, vrei să fi polară?
să dorm un sfert de eră şi să respir puţin
să văd ce vreau din amintiri,
şi să transpir la gândul meu, să fiu cu mine cum vreau eu
să mai trăiesc din nou ce pierd
ce gând păgân şi ce război
ce suflet trebuie să am
şi umerii mă dor de tine,
şi limba e lividă, de cer lipită, goală
ha, ha! mă-nchid, puterea mi-e sleită
saline gânduri ies din porţi şi duc cu ele năzuinţe
coline pline pentru cine?
şi coapse de dorit atinse
fidel, coloana-ncepe urlet
prea drept, puternic,
ssst, să dorm...
să nu mă scol un sfert de eră
mi-ar fi de-ajuns şi când e gata
cu bulbi, cu flori fiind pline rânduri
să crească plopi şi sălcii,
cuiburi de narcise-n floare
dar nu din sol ca toate –
din piept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu