Mai nou, zilele se dovedesc a fi doar zile. Multe, una după alta. Unele folosite greşit. Pentru a dovedi slăbiciuni. Pentru a sublinia apropieri. Sau poate pentru a adânci toate depărtările. Sunt doar zile. Şi nu se mai termină.
Insula. Da. N-am făcut decât să scoatem în evidenţă faptul că am avut un mare nenoroc să naufragiez acolo. Nu regret, dar tot doare ca dracu.
Măştile n-au ascuns nimic. Nici măcar nu asta le-a fost intenţia. Dureri şi suferinţe.
Dar nu e totul gri. Mi-am câştigat dreptul de a sta o seară cu Laura. Asta înseamnă soare în decembrie. Pe o insulă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu