19 noiembrie 2010

Pseudo-sonet tăvălit

Atârnă sensul cuvintelor în priviri desculţe
Se văd coastele îmbrăţişărilor în fiecare zâmbet.
O felină cu ochi de insulă recită la pianul din hol,
Cântece pline de Like pe Facebook.
Romaniţa a lăsat învinsă paharul,
În genunchi, la poalele dealului Cătălina.
Certitudinile de ieri au ajuns o biată salată hipocalorică
De îndoieli, suspiciuni, doruri uscate şi ulei de plop.
Am devenit propria ţigară,
Mă strădui să-mi ajung până joi.
M-am transformat într-o maşină de cusut cu aţă albă
Dar şi maşină de spălat rufele altora.
Nu mai găsesc trebuinţă acestor priviri umede şi tăvălite
În praful vanilelor amăgiri; părăsesc cetatea, merg mai departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu