Cu totul altfel

La cât de cretin sunt, am uitat de ziua creatorului meu. 9.8.47. Să-ţi păzească sufletul... Te iubesc.

Acum că purtătorii de inimi ştiu mai multe, probabil că-s mai împăcaţi. Le mulţumesc pentru grijă şi le cer sincer iertare pentru absenţă.

Cu totul altfel. Ca acum o mie de ani sau ca acum niciodată. De fapt nu-i loc de comparaţie. Nu poţi compara vulcanul urmat de artificii, cu nişte fluturi beliţi şi anemici. Eu ştiu că usb mic şi usb mare sunt înrudiţi, însă este vorba de dimensiune. Sau şi mai bine calitatea compact-discului dolby-prologic(?!) versus mp3 de doi mega. Orice pîrci de-al lui leepu contra ferrari f340. Lista continuă în subconştient. Nu le poţi compara. Tre să fii cretin. Sau nu.

Azi s-a răscolit câmpia. Să-i fie de bine. Nu dau explicaţii. Nu-s dator. Le-am dat la timpul lor.

Lăudată fie lista amiwhat. N-am avut răbdare, până azi. Ruşine. Completează lăudabil. Evit lamentabil. 

Da, mă hrănesc cu subiecte legate de literele agăţate în copac. Nu de mult le-am descoperit. M-am simţit retard. În mod sigur sunt. Cer detalii despre asta. Mă agăţ cu disperare şi nu o ascund. Numai despre asta aş vorbi, toată viaţa. Cine susţine că literele agăţate pe ramuri sunt fixativ de păr este un ignorant şi un rătăcitor. Am diplomă şi masterat în domeniu. E şi normal să-ţi fie frică de lamă. La dracu, sună oribil când îţi auzi sternul trosnindu-ţi. Blamez doar mintea de porumbel. Acum lauzi arpacaşul, în următorul moment te feliciţi că l-ai găsit. Am eu atâta prezenţă încât să modific realităţi? Probabil. Îs implicate şi dioptrii şi mirosuri. Greu de zis. Greu de făcut analize. Sigur îs pe moarte. Sigur cânt mai bine, decât scriu. Sigur şofez mai bine, decât înot. Sigur întreb mai mult, decât răspund.

De ce noaptea ţine de la doişpe la trei jumate? Iar după aia vin lupi cu sânge la gură... De ce regina spektor e frumoasă doar când cântă? De ce pot mai mult, dar îmi ajunge? De ce sunt aleg mediocru, când am la-ndemână genial? De ce n-ascult? De ce uit? De ce m-ascund, de ce nu înfrunt, de ce sunt ipocrit, de ce iubesc, când pot la fel de bine să trăiesc iubind? Evident, nu ştiu... De ce scriu, în loc să citesc...

În mod sigur cine trebuie, simte diferenţele de nuanţă. Aşa-s menite. Aşa-s eu, fumătorul. Orice încercare de a mă aprecia se rezumă în oglinzi schimonosite. Diforme ca o minciună.

Vă las cu trăiri ramificate. Vă las cu propriile iluzii. Cu ale mele de le vreţi. Cu un câine al cărui nume e încă incert şi cu copii iubiţi a căror culoare a ochilor rămâne a ni se dezvălui...