Azi am avut organe. Azi mi-am simţit rărunchii. Azi am respirat cu întrerupere. Azi am alergat zeci de kilometri pe loc. Azi n-ai fost decât târziu şi atunci cuprinsă. Migratoarele mi-au irosit probabil o săptămână din viaţă. Azi am consumat celule vii şi viaţă. Azi am fost aici şi bioritmul s-a întrecut pe sine. Dar cu toate astea n-am fost plin. N-am fost ca ieri. Ca de altfel nici tu.
Am trecut pe lângă câmpie şi m-o folosit pământul. Purtătorii sunt sinceri şi-i iubesc. Sora s-a sprijinit de moral şi mi-a bucurat marea din mine. Alianţa sângelui de altădat a încercat apropieri şi i-au reuşit. Şobolani oportunişti au simulat coloană vertebrală, dar le-am retezat primul scâncet. Azi am primit opinii. Azi aş putea să ştiu cum stau. Am fost maimuţă-n poze. Soarele a-ncercat apropieri. Aproape i le-am observat, doar s-au adunat douăzecişiunu.
Şi eu-mi doresc simplitate. Îmi doresc rutină sau obişnuinţă, dar mai ales apropiere. Accept tot. Sunt pierdut complet şi regăsit în a ta nesigură treaptă. Stau în fântână, mă învârt în cerc şi beau găleţi reci cu speranţă. Da, sunt un plop. Un plop cu picioarele-n fântână. Da, mă simt ceea ce trebuie să fiu. Soarta aruncă oase cunoscute. Martori neştiuţi îmi ţin invizibile lumânări. Am tot ce-mi trebuie să-mi rezem conştiinţa. Iubirea stă în culoarea ochilor. Totul se scurge în privire. Am un scut dintr-un aliaj din trei metale. Speranţă, ambiţie şi frustrare. Cu scutul meu sfâşii incertitudini, iar sabia mi-e-nmuiată-n încredere. Decimez armate imaginare. Am totuşi săgeţi înmuiate-n miere pe care le degustăm împreună. Îmi aştept câinele fără nume şi copii făr de culoare-n ochi. Şarpele de foc va învinge vulturul cenuşiu. Te iubesc în cântec de mioriţă. Te ador cu pumnul tău de litere...
Războiul meu de ţesut lucrează zi şi noapte. Ne pregăteşte fericit straie pentru dulapul cu amintiri...
Am trecut pe lângă câmpie şi m-o folosit pământul. Purtătorii sunt sinceri şi-i iubesc. Sora s-a sprijinit de moral şi mi-a bucurat marea din mine. Alianţa sângelui de altădat a încercat apropieri şi i-au reuşit. Şobolani oportunişti au simulat coloană vertebrală, dar le-am retezat primul scâncet. Azi am primit opinii. Azi aş putea să ştiu cum stau. Am fost maimuţă-n poze. Soarele a-ncercat apropieri. Aproape i le-am observat, doar s-au adunat douăzecişiunu.
Şi eu-mi doresc simplitate. Îmi doresc rutină sau obişnuinţă, dar mai ales apropiere. Accept tot. Sunt pierdut complet şi regăsit în a ta nesigură treaptă. Stau în fântână, mă învârt în cerc şi beau găleţi reci cu speranţă. Da, sunt un plop. Un plop cu picioarele-n fântână. Da, mă simt ceea ce trebuie să fiu. Soarta aruncă oase cunoscute. Martori neştiuţi îmi ţin invizibile lumânări. Am tot ce-mi trebuie să-mi rezem conştiinţa. Iubirea stă în culoarea ochilor. Totul se scurge în privire. Am un scut dintr-un aliaj din trei metale. Speranţă, ambiţie şi frustrare. Cu scutul meu sfâşii incertitudini, iar sabia mi-e-nmuiată-n încredere. Decimez armate imaginare. Am totuşi săgeţi înmuiate-n miere pe care le degustăm împreună. Îmi aştept câinele fără nume şi copii făr de culoare-n ochi. Şarpele de foc va învinge vulturul cenuşiu. Te iubesc în cântec de mioriţă. Te ador cu pumnul tău de litere...
Războiul meu de ţesut lucrează zi şi noapte. Ne pregăteşte fericit straie pentru dulapul cu amintiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu