În sfârşit căldură

Într-un nesperat sfârşit de decembrie

au înflorit plopii interminabilei speranţe
Iar dulci petale aurii au sărutat uimite, mute
salcâmul verde.
Atârnă zâmbete de fiecare frunză
ce tresară-n gări pierdute.
Iar lăstaru-i unul singur şi respiră
doar iubire.
Plopii se-nalţă curajoşi peste masa
din bucătărie
Şi-şi beau stropiţi de ploaia încântării
Mai multe ceşti de cafea pline de ruj...