Inundat

Ploaia asta măruntă și surdă
Se comprtă ca un bătrân de 72 de ani.
Face totul lent și zgomotos
Parcă ar fi singur pe pământ.
Azi am deschis din nou ușa aceea,
Doar ca să văd că toate-s la fel,
Ba chiar mai meschine și mai chinuite
Decât le-am lăsat după acel apus.
Nori răgușiți au încercat să-mi spună
Că toate câmpiile sunt deja inundate
De toate vorbele astea goale
Și de fiecare apăsat de tastă.
Poate plopii sunt doar niște machete din carton
Și nu-s buni decât ca lemn de foc.
Foarte probabil.