Siderală

Așezat pe acest cadavru de salcâm,
Salut umil, fiece surâs ce mi-l lași să cadă,
Cu al meu gălbui chipiu din frunze de tutun,
Dar nu mă vezi cu-atâtea boruri de păianjen.
Îmi pun oarecum încurcat ochelarii de lună,
Pe care tainic i-ai uitat la mine-n viață
Într-o pietină speranță de a-ți citi stelele,
Dar sanscrita asta în care-mi zâmbești
Mă lasă mut ca pe un difuzor cu x roșu.
Îți împing un continent înspre altul și uluit
Remarc că nu doar se nasc noi seminții,
Chiar universuri de luni și tineri meteori
Se adună de partea asta suboceanică
Să-ți zâmbească-napoi într-o tâmpită încântare...