Sunt previzibil. Previzivil şi admirativ. Admirativ şi stupid privind propriile decizii. Le regret şi le repet. Mică parte le însuşesc, restul nu-l realizez. Continui să dezamăgesc. Ciclic sunt o persoană nouă, mai bună. Imaginativ. Plouă peste greşeli şi regrete. Miroase incert a toamnă cu iz de crăciun. Nostalgic. Vreau să scriu mult, vreau să scriu tot. Vreau să-mi scriu iertarea, de a fi om în fiecare nouă zi. Exist pentru praf. Exist cu indulgenţă. Mi-am însemnat de curând amarul. Nu-mi place cum a ieşit. Dar poate eu nu-l înţeleg cum trebuie. Poate şi amarul este imperfect. Poate nu este amar. Este doar simbol. Dual.
Mă întreb acum, cine răspunde pentru ignoranţă? În mod sigur se-ntorc.
Poţi răspunde la infatuare cu dragoste? Se pare că da. Aşa cum scria pe frigider, dragostea e oarbă, nu cunoaşte mândria, ci doar umilinţa. Acum recunosc dragostea în acelaşi timp cu mine, dar nu ştiu reacţiona. Şi rănesc.
Sunt mândru de un câine deştept, aşa cum se bucură părinţii de copilul normal, fără handicap.
Mi-am luat Zippo negru pentru zile albe. Şi am refăcut calculul. În cincisprezece ani mi-aş lua un apartament dacă aş pune deoparte banii de ţigări. Cum n-am să-i pun şi dacă m-aş lăsa de fumat îmi imginez doar, viaţa frumoasă a celuilalt eu, nefumător...
.JPG)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu