Trecând peste bazinul hidrografic inexistent și invazia pemilor din 1828, acest tărâm suspendat între Neverland și Avalon își are granițele în lumea reală pe două bariere importante: una este Pasul Prislop, când urci din Văliug și una la Totem, când urci din Slatina Timiș. Dacă doar treci și îți continui drumul, te vei bucura de peisajul Banatului de Munte, iar acasă te așteaptă ultimele știri cu războiul din Iran, transmise imediat după cele cu scumpirea motorinei.
Dacă în schimb te oprești între aceste două bariere, ai belit-o. La început vei trăi zile lungi cât săptămâna, vei respira cel mai bun aer din Europa, nu te vei îmbolnăvi cu anii, iar pădurea te va hrăni fără să-i ceri. Dacă cumva te va găsi vreun prieten, te va considera un călător în timp, un ciudat fericit, un cretin ce a eludat sistemul, dar va vrea și el. Îi spui că tot ce trebuie să facă este să renunțe la lume și că Mântuirea este la un click distanță. El îți va inchide telefonul, îți va bloca numărul și data viitoare când vă întâlniți prin TM te va claxona nevrotic la semafor, că doar ai numere de CS. Tu te vei întoarce la hribii tăi, la ninsoarea din mai, la cele -4 grade din august și la apusuri nesfâșite și la ceața aia vindecătoare.
Eu sunt tu și toți suntem Unul.