După cum lesne se poate intui, titlul nu are nici o legătură cu nimic. Decât poate faptul că într-adevăr spaţiul se poate lăsa completat sau modificat sub lentila realităţilor. Poate deveni acasă, cămin, casa cuiva, o clădire, o construcţie sau încăperi fără sens. Vreau să cred că noi le dăm un rost şi nu ele se arată în funcţie de cum se simt...
Mi-a fost dat să văd dezlegări, după fundături slinoase, chiar diabolice. Încă sunt în labirint, dar măcar pereţii sunt sub nivelul ochilor. Sau vorba francezului, dacă tot sapi, sapă mai adânc.
Îţi aud surdă privirea, cum mă săgeată-n somn cu pere.
Ador rădăcinile de catifea, ce-mi sugrumă braţul.
Aş vrea să-ţi ţin zâmbetul de mână.
Tu eşti şi eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu