9 ianuarie 2011

Sens

Cine ar fi crezut că voi găsi răspunsul
La nopţi nedormite, dimineţi pline de ură
Ani de nepăsare ori competiţii fără sens
În această carte blestemată?

Toate pădurile, părăsitele câmpii,
Fântânile fără fund sau apă,
Nisipurile verilor de piatră,
Curcubelele roşii inutile,
Zeiţele imaginare sau nu,
Toate m-au recompus
În dulcele măslin de azi.

Şi mă ţin de mână tandru
Cu o crizantemă albă.
Doar marea ne mai priveşte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu