În noaptea cu smoala-ntărită am întors ghiveciul din aur de patru carate. Încrezător am sădit migdalul din mine şi am sperat la găleţi cu apă de ploaie, să-mi spele tinereţea arsă pe rug. Cu cele doisprezece degete la o mână am fixat un perete plin de glet, iar cu celelalte doisprezece mi-am făcut cruce invers. Cruci peste cruci mi-au zdrobit picioare de lut, şi o mie opt sute cincizeci de cutii mi-au arătat întunericul din mine. Îngheţat am împletit de atunci coroane din flori de regret, ca în curând să le depun pe mormântul aroganţei. Am deprins o rutină în a mă opri în fiecare zi la propriul monument al prostiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu