Balansoar

După lungi discuţii cu mîneci scurte

A rămas doar acel mic strop pe bărbie

De la ultima strigare inutilă

Ce-şi tîrăşte acum ecoul în pribegie.

Mi-am pus la spălat tricoul străduinţei,

Era prea pătat de lipsa urechilor.

Observ din nou satisfacţia lucrului bine făcut...

O torn fierbinte în borcanul uitat

Ce-o leg straşnic la gură

Cu două rînduri de nepotriviri.

Adun iarăşi buchete de neîmpliniri şi regrete

Într-un sincer şi prezent ridicat de umeri.

Respect urcuşul pe muntele simplu

Unde eu nu-s de găsit şi pace.

Prepar acum băuturi aromatice

Din captura de priviri înţelese.

Le beau a nu ştiu cîta oară

Ca pe-un elixir al neputinţei

Din acelaşi pahar scăpat din incendiul

Propriei asumări de cu seară.

Ridic cap voios, plin de reproşuri

Şi privesc cu jind cum celălalt eu

N-a ameţit niciodată dimineaţa

În acest balansoar ipocrit şi mediocru...