Dormi şi zâmbeşti. Asta-i nou. Nu-s înger păzitor. Stau numa şi mă uit. Mă gândesc la afiş mare şi mă gîndesc să ies. Sunt de urât. Dar nu sunt. KT trăieşte. Eu nu. Mimez doar. Poate şi voi, dar nu ştiţi.
Am inventat pentru ziua de azi un spaţiu cultural. E aproape real. Pentru nevoia mea de viaţă. Poate şi pentru nevoile voastre. Am nevoie de materie şi va deveni palpabil. Acolo se-ntâmplă tot. Tot ce visăm. Avem împlinire. E şi birt şi simeză. E şi cub şi microunde. Galeria refulării. Hai să cântăm înăuntru nemurirea mediocrului. Hai să fim penibili şi lăudaţi. Hai să fim adolescenţi la treizeci de ani. Hai să fim tablă şi nanotehnologie. Vreau realitate, vreau sens, vreau substanţă, vreau obişnuitul să fie excitant. Vreau pe dracu'.
Da te iubesc. Şi exişti. Oricât aş evita. Imaginaţie irosită. Câmpii de maci nu au celule. Mi lene să studiez chitară. Mi frică de beţia din Tei pe copertina de deasupra intrării...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu