Stau cu mii de cabluri înfăşurat
Şi-mi ţin respiraţia în mâna stângă.
Cu cea dreaptă fac un căuş de umbră
Transparentă,
Şi-ncerc să văd tocmai peste
Această pădure de stâlpi
Unde singur m-am cocoţat.
Şi ca o figură cunoscută,
Pe care nu ştii de unde să o iei,
Se vede la o distanţă de două nepotriviri,
Un luciu ce seamănă cu al mării negre.
Continui să defrişez,
Şi are caracter de pădure protejată.
Ştiu că va fi câmpie de maci
Şi voi alerga desculţ până la apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu