24 septembrie 2010

În parc

Donez alee proaspăt înfundată,
Cu nuferi inutili alături
Cedez clipa amuţiri reciproce,
În care îmi venea să iau calciu
Predau cheile palatului sterp,
Să-l locuiască neputinţa.

Primesc poate doar jumătate,
Fără să aştept momentul
Caut ca într-un search pe Google,
După-amieze stânjenite şi fericite
Preiau bucuros lungi dimineţi,
Să-mi învelesc cu ele ignoranţa.

Deşi am primit un parc nou-nouţ
Cu arbori de început de secol
Aştept istoria să-mi confirme ce pofteşte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu